„Cultura reprezintă ansamblul de valori şi credinţe împărtăşite de personalul unei organizaţii având anumite semnificaţii şi oferindu-le reguli pentru un comportament acceptat.” (S. Davis)

     Unitatea noastră şcolară este înfiinţată în anul 1974, funcţionând la început (9 ani: 1974 – 1983) ca local al Liceului Pedagogic „Gheorghe Asachi”. Această destinaţie iniţială a determinat anumite caracteristici ale clădirii, având un număr mai mare de săli de clasă, iar dimensionarea lor ţinea cont de vârsta elevilor şi de spaţiul ocupat de aceştia. Clasele mici şi grădiniţa funcţionau în alt local numit Şcoală de Aplicaţie. Din anul 1983 liceul a schimbat locaţia cu şcoala de aplicaţie, iar actuala clădire a devenit şcoală generală cu clasele I-VIII, iar grădiniţa funcţiona în localul internatului liceului.

     Destinaţia iniţială a clădirii a influenţat dimensiunile spaţiilor pentru învăţare, dar şi de joacă, acestea fiind generoase. Sălile de clasă au suferit modificări, îmbunătăţiri, acelaşi lucru întâmplându-se şi cu celelalte spaţii destinate învăţării sau birourile. Clasele de la etajul I (destinate claselor mici) au fost compartimentate: trei sferturi sunt destinate sălii de clasă, iar o parte are alte destinaţii utile (suporturi planşe, dulapuri pentru copii, dulapuri pentru materiale didactice etc.). Laboratoarele au fost renovate (chimie/fizică, informatică, engleză) sau vor fi renovate (istorie/geografie).           

     Cabinetul de muzică a devenit sală de festivităţi şi de activităţi interactive datorită tablei interactive. Pot fi folosite de toţi elevii şi cadrele didactice din şcoală de câte ori este cazul. Sala de sport existentă de la început a fost modernizată şi utilată conform cerinţelor acestei discipline.

     Cancelaria are două spaţii la dispoziţie: unul este folosit şi pentru şedinţe, iar cel de al doilea deţine mobilierul necesar păstrării documentelor şcolare ( cataloage, dosare ale comisiilor),avizierul şi o mini-tablă, televizor, arhivă (separat).

     Cabinetul directorului ocupă un spaţiu restrâns, conceput ca un loc intim, plăcut, care să poată găzdui întâlnirile directorului cu persoanele ce solicită o întrevedere conducerii şcolii sau discuţiile ce necesită o anumită discreţie. Există şi accesul la calculatorul şi imprimanta din această încăpere.

     Secretariatul are la dispoziţie un spaţiu generos, dar primitor, îndeplinind funcţiile specifice: comunicarea cu personalul didactic şi elevii, părinţii; accesul la documentele şcolare sau la echipamentele de lucru (copiator, telefon sau fax etc.).

     Amenajarea spaţiilor din şcoală a vizat şi cabinetul medical şi cabinetul stomatologic, acest fapt dovedind preocuparea pentru siguranţa membrilor organizaţiei, indiferent de nivelul la care funcţionează. Singura problemă care apare este lipsa unui medic în fiecare zi, iar asistenta are program doar în anumite zile.

     Cabinetul directorului nu prezintă nimic special, ci dispune de acelaşi tip de mobilier ca şi în celelalte cabinete, iar accesul este permis tuturor cadrelor didactice din şcoală. Singurul element care caracterizează toate aceste spaţii este spiritul practic, asigurând utilitatea permanentă.
     Nu există privilegii speciale sau spaţii cu acces restricţionat pentru unele persoane din şcoală. Relaţia dintre conducerea şcolii şi ceilalţi membri ai organizaţiei este bazată pe încredere şi respect reciproc.

     Materialele afişate la avizier urmăresc asigurarea comunicării permanente şi eficiente. Ele sunt grupate pe compartimente, în acest mod orientarea şi citirea materialelor să se facă rapid. Cei responsabili cu afişarea materialelor sunt profesorul de matematică (care întocmeşte orarul), responsabilii comisiilor metodice, directorul, consilierul educativ, profesorul responsabil cu graficul serviciului în şcoală.
     Biblioteca şcolii dispune de un spaţiu suficient de mare şi cu un număr acceptabil de cărţi, ţinând cont de numărul de elevi din şcoală. S-a realizat în ultimii anii şi o reînnoire a numărului cărţilor pentru copii.Bibliotecara şcolii răspunde şi de repartizarea rechizitelor pentru clase şi cadrele didactice. Colaborarea cadrelor didactice cu biblioteca se concretizează în proiecte educaţionale, manifestări legate de anumite evenimente sau mici spectacole artistice.
    Fiind o şcoală generală nu dispunem de spaţii de cazare, nefiind necesare, în schimb, din această toamnă se încearcă implementarea unui program After school. El se doreşte să vină în întâmpinarea cererii unor părinţi ( e drept nu prea mulţi) ai căror copii nu au cu cine rămâne după programul de şcoală. Numărul copiilor care servesc masa (de către o firmă specializată în astfel de servicii) a fost în anii şcolari trecuţi destul de mic deoarece posibilităţile materiale ale populaţiei noastre şcolare sunt reduse. S-a amenajat o sală cu o astfel de destinaţie şi cadrele didactice care au copii în program se implică în mod direct. În afară de aceşti elevi, care pot să-şi plătească costul mesei, la nivelul fiecărei clase există un număr mai mare de copii cooptaţi într-un program de pregătire a temelor sau de pregătire suplimentară pentru cei capabili de performanţă. Cadrele didactice încearcă în acest mod să ajute elevii din şcoală să-şi îndeplinească sarcinile şcolare, deoarece populaţia şcolară provine într-un procent mare din medii sociale cu probleme sociale şi materiale. Şcoala doreşte să suplinească lipsurile din familiile copiilor şi să le dea o şansă în plus în traseul lor educaţional.

     Rezultatele la concursurile şcolare/activităţile extrcurriculare, ilustrate prin diplomele obţinute de către elevi sunt expuse într-un spaţiu special amenajat şi este vizionat de persoanele care vizitează şcoala. Acelaşi loc adăposteşte şi rezultatele/participările cadrelor didactice la concursuri/simpozioane naţionale/internaţionale etc.. Există şi o expoziţie permanentă cu lucrări practice ale elevilor aici şi pe pereţii unor holuri, fiind reactualizate permanent.

     Circulaţia informaţiei urmează un parcurs firesc:
– informaţia primită de la forurile superioare (ISJ Neamţ/Minister) este preluată de personalul de la secretariat, apoi de doamna director (dacă este cazul) şi este comunicată cadrelor didactice direct sau este afişată la avizier;
– informaţia aflată pe site-urile acestor foruri sau alte instituţii este accesată şi de fiecare persoană prin intermediul internetului ( există acces la internet în clase şi cabinete) sau a documentelor şcolare.
     Numărul personalului didactic este tot mai redus, iar sarcinile tot mai multe, fiecare având în sarcină mai multe dosare.

      Conducerea şcolii, în colaborare cu membrii organizaţiei şcolare, au permanent în atenţie construirea unui mediu adecvat desfăşurării unui act educaţional performant. Clasele/ cabinetele/birourile sunt mobilate/decorate cu aceeaşi atenţie şi preocupare pentru crearea unui ambient plăcut, dar mai ales util, fără discriminări. Sarcina decorării sălilor de clasă a revenit fiecărui învăţător/diriginte, care şi-a manifestat personalitatea, dar au ţinut cont şi de propunerile elevilor, cu atât mai mult cu cât este locul lor de muncă. Aceste elemente de decor suferă permanente retuşări/modificări sau adaptări specifice unor momente din an.
     Puterea de convingere a conducerii, insistenţa la forurile/instituţiile cu resurse financiare, au condus la schimbarea „feţei” şcolii (prin eliminarea lambriului, scurtarea perdelelor-nu ne-am permis jaluzele,simplificarea elementelor de decor etc.). Toate aceste măsuri au realizat o nouă imagine a şcolii, modernă şi practică. Ea o defineşte şi o departajează în mod plăcut de alte unităţi şcolare.

     „Politica”şcolii este afirmată prin respectul pentru elev, beneficiarul direct al actului educativ, prin colaborarea permanentă între membrii organizaţiei. Se încurajează părerile proprii, iniţiativa, creativitatea, spiritul de colaborare. Cadrele didactice nu sunt stresate de o monitorizare excesivă, asistenţele la lecţii se fac de către directorul şcolii, responsabilii comisiilor metodice sau se fac interasistenţe între colegi. Nu se formulează concluzii sub formă de judecăţi, ci se pune accent pe dezvoltarea profesională a cadrului didactic, pe încurajarea lui şi perfecţionarea continuă.

     Regulamentul şcolii reglementează activitatea din şcoală a cadrelor didactice şi elevilor. El este adus la cunoştinţa tuturor celor vizaţi şi se pune accent pe respectarea lui pe tot parcursul anului şcolar.

     Consiliul de administraţie este responsabil de selecţionarea angajaţilor noi. În ultimii ani,datorită parţialei autonomii decizionale, s-au organizat interviuri/concursuri pentru angajarea unui informatician, a unui contabil şi a unui om de întreţinere. Au participat la selecţie directorul şcolii şi membrii ai Consilului de Administraţie, iar alegerile făcute în acel moment au fost cele potrivite, iar oamenii angajaţi şi-au dovedit profesionalismul, integrarea în colectiv s-a realizat fără probleme.
     Climatul din şcoală este deschis, bazat pe încredere şi respect. Fiecare membru al organizaţiei are drepturi depline, dar şi responsabilităţi ce trebuie asumate cu seriozitate şi profesionalism.

     Persoanele/instituţiile din cadrul comunităţii care pot contribui la dezvoltarea organizaţiei sunt solicitate de către conducerea şcolii. Se păstrează permanent legătura cu acestea şi se insistă, dacă este cazul, pentru obţinerea ajutorului financiar sau de altă natură, care să conducă la îmbunătăţirea mediului educativ şi nu numai.
     Comportamentul neostentativ şi onest faţă de toţi membrii organizaţiei al directorului şcolii, nu dă prilejul creării unor privilegii pentru unii şi izolarea altora. Scăderea numărului de elevi a condus la o mare fluctuaţie a profesorilor, în special, sau la completarea catedrelor în mai multe şcoli, având un număr tot mai mic de clase. A scăzut omogenitatea colectivului şi e firesc să apară şi persoane care să nu se adapteze pe deplin condiţiilor, dar nu s-au manifestat cazuri în care un cadru didactic să plece din colectiv, simţindu-se neintegrat. Dimpotrivă, au existat cazuri de oameni care au plecat din şcoală (nefiind titular al şcolii) pentru a se titulariza în alt loc şi, după un timp, când s-a ivit ocazia, să se întoarcă în colectiv, schimbându-şi titulatura.

     Se sărbătoresc zilele şcolii în luna mai, dar de Sf. Nicolae se marchează această zi, deoarece este considerat ocrotitorul şcolii. Sunt pregătite momente artistice de către copii, sunt invitaţi şi foştii colegi, se face o scurtă slujbă religioasă (sunt pomenite şi numele celor care nu mai sunt printre noi) se fac mici daruri pentru cei invitaţi.
     Şedinţele se organizează în acelaşi spaţiu, una din cancelarii. În mare parte există preferinţe pentru anumite locuri, dar fără a crea o adevărată problemă din schimbarea lor. Prezentarea problemelor de pe ordinea de zi de către director sau de către cei delegaţi să o facă, nu exclud posibilitatea intervenţiei cadrelor didactice, completarea informaţiilor sau dezbaterea lor (chiar şi în contradictoriu) şi găsirea unor soluţii la problemele apărute.
     Serbările şcolare se organizează la nivelul fiecărei clase, cu ocazia unor evenimente/sărbători de peste an:1Decembrie, Crăciunul/Anul Nou, 15 Ianuarie, 1/8 Martie Paşte, 1 Iunie etc. Pregătirea lor revine educatoarelor/învăţătorilor/profesorilor de la clasă şi sunt prezentate în faţa părinţilor, dar pot fi parte şi din serbările şcolii. Conducerea şcolii este invitată la aceste momente ale clasei şi, în funcţie de timpul disponibil, le onorează.
     La începutul/sfârşitul anului şcolar se pregătesc mici festivităţi cu toate clasele, în curtea şcolii sau în sala de festivităţi. „Decernarea” premiilor obţinute de elevi în concursurile de peste an sau la învăţătură, se face în mod festiv, cu participarea colegilor, cadrelor didactice şi a părinţilor.
     Specificul acestei organizaţii impune un anumit comportament al indivizilor de comun acord acceptat încă de la intrarea în sistem.El se caracterizează prin decenţă, respect pentru munca pe care o fac şi pentru persoanele cu care lucrează (elevi, colegi, părinţi), spirit de colegialitate etc. .De obicei se sancţionează indiferenţa şi neimplicarea în realizarea scopului unei instituţii şcolare, lipsa de profesionalism, nerespectarea programului zilnic etc. . De regulă, se încearcă evitarea conflictelor şi agravarea unor situaţii apărute, încercându-se rezolvarea lor cât mai devreme. Se pune accent pe capacitatea fiecărui membru al organizaţiei de a-şi îndeplini responsabilităţile specifice postului, dar nu ca un funcţionar care se „achită” de sarcina încredinţată de şef, ci care „pune suflet” la fiecare pas pe care-l face în formarea personalităţii fiecărui copil. Educaţia trebuie să se adreseze fiecărui elev, să fie personalizată şi diferenţiată pe capacităţi intelectuale, de lucru… , să conducă nu numai la formarea de priceperi şi deprinderi ci la punerea bazei formării unor capacităţi cheie, utile mai târziu dezvoltării sale profesionale.

     Această organizaţie şcolară are o direcţie prin care cultura sprijină şi nu împiedică realizarea obiectivelor sale. Pătrunderea culturii organizaţionale în rândul fiecărui membru şi implicarea acestora dovedesc măsura în care a fost acceptată de toţi. Se poate vorbi şi de forţa acestei organizaţii, dată de gradul ridicat în care au fost acceptate valorile culturale. Atingerea acestor caracteristici ale unei culturi organizaţionale dovedesc existenţa ei ca un element care contribuie în mod activ la atingerea performanţei şi asigurarea satisfacţiei muncii împlinite.
Şcoala este situată într-un cartier mărginaş al oraşului şi de cîţiva ani se manifestă o puternică tendinţă de emigrare spre alte şcoli ( motivată prin dorinţa de a face parte copilul din colective „mai bune” şi prezenţa unor cadre didactice la fel). La şcoala noastră după anul 1990 am integrat şi copii din centre de plasament şi prezenţa lor displace unor părinţi.

     Aceste probleme devin tot mai acute şi de aceea conducerea şcolii încearcă să găsească soluţii. Se simte nevoia şi a unei schimbări culturale, o reconstrucţia a culturii organizaţionale, ca rezolvare a acestei probleme. Nu este atât de uşor deoarece, ca în orice situaţie nouă, necunoscută, apare teama şi împotrivirea faţă de schimbare. Se încearcă schimbarea viziunii faţă de educaţie şi este nevoie de implicarea întregului colectiv şi nu numai a unei părţi din el, ceea ce nu e deloc simplu. S-au creat condiţiile moderne de lucru, dar în acest moment trebuie să se lucreze şi la „şcolirea” cadrelor didactice. Educaţia trebuie centrată pe elev, fiecare participant la actul educativ să găsească soluţii pentru a ajuta copiii, pentru a-i pregăti să facă faţă problemelor societăţii. Părinţii trebuie să fie ajutaţi şi ei să depăşească problemele grave de existenţă cu care se confruntă, să contribuie la dezvoltarea propriilor copii. Programele after school, pregătirea individuală, consilierea copiilor/părinţilor, oferta educaţională adaptată nevoilor/cererilor elevilor/părinţilor etc., pot reprezenta o modalitate de schimbare, dar este obligatorie implicarea tuturor membrilor organizaţiei. O schimbare adevărată se va realiza doar prin comunicare adevărată, motivarea tut celor implicaţi, participarea totală şi formarea permanentă. Şansa şcolii este doar schimbarea şi atragerea polulaţiei şcolare.

     În final, putem spune că această cultură organizaţională este foarte importantă pentru o organizaţie. Ea îi ajută pe membrii săi să acţioneze conform unor valori pe care şi le împărtăşesc şi prin comportamentul lor au un impact important asupra eficacităţii organizaţionale.